1. Nu ți-a fost prieten duhul lumii:
Te-a amânat de azi pe mâini
/: Și după ani de înșelare,
Nimic nu ți-a lăsat în mâini. :/

2. Nu ți-a fost nici copilăria,
Prieten credincios, - curând
/: S-a dus senină către alții
Și gol, te-a părăsit, plângând. :/

3. Nu ți-au fost prieteni, cu credință
Nici tinerețea, cât ai vrut,
/: Nici sănătatea, nici norocul
- Un singur Prieten ai avut. :/

4. Dar pe Acela Unul singur,
L-ai prețuit cel mai puțin,
/: L-ai ascultat cel mai din urmă
Și L-ai privit cel mai străin. :/

5. Și totuși încă mai așteaptă
Ca-n sfintele-ti păreri de rău,
/: Să pretuiești a Lui iubire,
Cât mai așteaptă-n pragul tău. :/

6. Deschide-i singurului Prieten,
Plângându-ți vina ta cu-amar,
/: Căci dacă și El se va duce,
Poți plânge-n veci - va fi-n zadar... :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 306.
Autor text: Traian Dorz.